| Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi. |
| 1 | Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi! |
| 2 | Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină! |
| 3 | Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire. |
| 4 | Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire) |
| 5 | Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne! |
| 6 | Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot. |
| 7 | Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire. |
| 8 | Moab este ligheanul în care Mă spăl; peste Edom Îmi arunc încălţămintea; ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” – |
| 9 | Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? |
| 10 | Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? |
| 11 | Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic. |
| 12 | Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri. |
