| Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului. |
| 1 | Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, |
| 2 | să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea, credincioşia Ta, |
| 3 | cu instrumentul cu zece corzi şi cu lăuta, în sunetele harpei. |
| 4 | Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale. |
| 5 | Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale! |
| 6 | Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el. |
| 7 | Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie. |
| 8 | Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci! |
| 9 | Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi. |
| 10 | Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt. |
| 11 | Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi. |
| 12 | Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. |
| 13 | Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. |
| 14 | Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, |
| 15 | ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. |
