| 1 | Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? |
| 2 | Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el. |
| 3 | Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul. |
| 4 | Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. |
| 5 | Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui. |
| 6 | El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!” |
| 7 | Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege. |
| 8 | Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit. |
| 9 | Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: |
| 10 | se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! |
| 11 | El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!” |
| 12 | Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi! |
| 13 | Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti? |
| 14 | Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului. |
| 15 | Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi! |
| 16 | Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui. |
| 17 | Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, |
| 18 | ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ. |
