| Către mai marele cântăreţilor. Făcut de David. |
| 1 | La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”? |
| 2 | Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. |
| 3 | Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? |
| 4 | Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. |
| 5 | Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. |
| 6 | Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. |
| 7 | Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui. |
