| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, |
| 2 | care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul! |
| 3 | Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire) |
| 4 | Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare! |
| 5 | Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. – (Oprire) |
| 6 | Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! |
| 7 | Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.” |
| 8 | Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire) |
| 9 | Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! |
| 10 | Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale! |
| 11 | Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare. |
| 12 | Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi. |
| 13 | Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. |
