| Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul. |
| 1 | Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile. |
| 2 | Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine. |
| 3 | El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire) Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia. |
| 4 | Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită. |
| 5 | Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! |
| 6 | Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. – (Oprire) |
| 7 | Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele. |
| 8 | Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi. |
| 9 | Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri. |
| 10 | Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori. |
| 11 | Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! |
