| Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. |
| 1 | Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor? |
| 2 | Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre. |
| 3 | Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor. |
| 4 | Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea, |
| 5 | care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit. |
| 6 | Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei! |
| 7 | Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite! |
| 8 | Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei! |
| 9 | Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin, verde sau uscat, îl va lua vârtejul. |
| 10 | Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi. |
| 11 | Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!” |
