| Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David. |
| 1 | Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. |
| 2 | Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. |
| 3 | Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? |
| 4 | Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire) |
| 5 | Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. |
| 6 | Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. |
| 7 | Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. |
| 8 | Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire) |
| 9 | Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare. |
| 10 | Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele. |
| 11 | O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: „Puterea este a lui Dumnezeu.” |
| 12 | A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui. |
