| O cântare a lui Asaf. |
| 1 | Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale? |
| 2 | Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa; |
| 3 | îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel Sfânt. |
| 4 | Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne. |
| 5 | Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă: |
| 6 | în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi şi ciocane. |
| 7 | Au pus foc Sfântului Tău Locaş; au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău. |
| 8 | Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară. |
| 9 | Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când… |
| 10 | Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău? |
| 11 | Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i! |
| 12 | Totuşi, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări. |
| 13 | Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape; |
| 14 | ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustiu. |
| 15 | Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă. |
| 16 | A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele. |
| 17 | Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna. |
| 18 | Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău! |
| 19 | Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi! |
| 20 | Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari. |
| 21 | Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău! |
| 22 | Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte! |
| 23 | Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta! |
