| Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta. |
| 2 | În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere. |
| 3 | Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul. – (Oprire) |
| 4 | Tu îmi ţii pleoapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi. |
| 5 | Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară. |
| 6 | Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic: |
| 7 | „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? |
| 8 | S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? |
| 9 | A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire) |
| 10 | Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”… |
| 11 | Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; |
| 12 | da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale. |
| 13 | Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? |
| 14 | Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare. |
| 15 | Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire) |
| 16 | Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat. |
| 17 | Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile. |
| 18 | Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea, pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat. |
| 19 | Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele. |
| 20 | Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron. |
