| Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei”. Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Ia aminte, păstorul lui Israel, Tu care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu care şezi pe heruvimi! |
| 2 | Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru! |
| 3 | Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
| 4 | Doamne Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău? |
| 5 | Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adăpi cu lacrimi din plin. |
| 6 | Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei. |
| 7 | Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
| 8 | Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o. |
| 9 | Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara. |
| 10 | Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu. |
| 11 | Îşi întindea mlădiţele până la mare, şi lăstarii până la Râu. |
| 12 | Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toţi trecătorii? |
| 13 | O râmă mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului. |
| 14 | Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi! Priveşte din cer şi vezi! Cercetează via aceasta! |
| 15 | Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai ales!… |
| 16 | Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea feţei Tale, ei pier! |
| 17 | Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ţi l-ai ales! |
| 18 | Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi, şi vom chema Numele Tău. |
| 19 | Doamne Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
