| Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! |
| 2 | Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută! |
| 3 | Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! |
| 4 | Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. |
| 5 | El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: – |
| 6 | „I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul. |
| 7 | Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire) |
| 8 | Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui; Israele, de M-ai asculta! |
| 9 | Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini! |
| 10 | Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!” |
| 11 | Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. |
| 12 | Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. |
| 13 | O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! |
| 14 | Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor; |
| 15 | cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci. |
| 16 | L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din stâncă. |
