| Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. |
| 2 | – „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire) |
| 3 | Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, |
| 4 | scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.” |
| 5 | Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului. |
| 6 | Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.” |
| 7 | Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” |
| 8 | Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale. |
