| O cântare. Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! |
| 2 | Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul. |
| 3 | Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine. |
| 4 | „Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” |
| 5 | Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta: |
| 6 | corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii, |
| 7 | Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului. |
| 8 | Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire) |
| 9 | Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison, |
| 10 | care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului. |
| 11 | Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna! |
| 12 | Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!” |
| 13 | Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt, |
| 14 | ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii! |
| 15 | Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta! |
| 16 | Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne! |
| 17 | Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară! |
| 18 | Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul. |
