| 1 | „Tu însă fă o plângere asupra domnului lui Israel |
| 2 | şi zi: „Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei. |
| 3 | A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, a învăţat să sfâşie prada; şi a mâncat oameni. |
| 4 | Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului. |
| 5 | Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui şi l-a făcut leuţ. |
| 6 | El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni. |
| 7 | A năvălit în palatele lor şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. |
| 8 | Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile dimprejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor. |
| 9 | I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel. – |
| 10 | Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe din pricina belşugului apelor. |
| 11 | Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei. |
| 12 | Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat rodul; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul. |
| 13 | Şi acum este sădită în pustiu, într-un pământ uscat şi fără apă. |
| 14 | Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mâncat rodul; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.” |
