| 1 | În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 2 | „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre faraon, împăratul Egiptului, şi proroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt! |
| 3 | Vorbeşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare care te culci în mijlocul râurilor tale şi zici: „Râul meu, Nilul, este al meu, eu l-am făcut!” |
| 4 | Îţi voi pune însă un cârlig în fălci, voi lipi peştii râurilor tale de solzii tăi şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, cu toţi peştii care se află în ele şi care se vor lipi de solzii tăi. |
| 5 | Te voi arunca în pustiu, pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerului. |
| 6 | Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. |
| 7 | Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au proptit de tine, te-ai sfărâmat şi le-ai scrântit şoldurile.” |
| 8 | De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi aduce sabia împotriva ta şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău oamenii şi vitele. |
| 9 | Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: „Nilul este al meu, eu l-am făcut!” |
| 10 | De aceea iată că am necaz pe tine şi pe râurile tale şi voi preface ţara Egiptului într-un pustiu şi într-o pustietate, de la Migdol până la Siena şi până la hotarele Etiopiei. |
| 11 | Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vită nu va trece prin ea, şi va rămâne patruzeci de ani fără să fie locuită. |
| 12 | Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări pustiite, şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani. Iar pe egipteni îi voi risipi printre neamuri şi-i voi împrăştia în felurite ţări.” |
| 13 | Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „După patruzeci de ani, voi strânge pe egipteni din mijlocul popoarelor între care îi voi risipi. |
| 14 | Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de baştină, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă. |
| 15 | Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpânească peste neamuri. |
| 16 | Împărăţia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când se întorcea spre ei. Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.” |
| 17 | În al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întâi a lunii întâi, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 18 | „Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sunt jupuiţi, şi n-a luat de la Tir nicio plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui. |
| 19 | De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că dau lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda şi o va jefui; aceasta va fi plata oştii lui! |
| 20 | Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului îi dau ţara Egiptului; căci pentru Mine s-au ostenit, zice Domnul Dumnezeu. |
| 21 | În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel şi-ţi voi deschide gura veselă în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.” |
