| 1 | Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. |
| 2 | Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa. |
| 3 | Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: |
| 4 | „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice: |
| 5 | „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! |
| 6 | Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” |
| 7 | Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. |
| 8 | Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! |
| 9 | Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! |
| 10 | Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. |
| 11 | Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale. |
| 12 | Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi. |
| 13 | Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. |
| 14 | Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, |
| 15 | ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă: |
| 16 | „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice: |
| 17 | „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!” |
| 18 | El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor. |
