| 1 | Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. |
| 2 | În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. |
| 3 | Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. |
| 4 | Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. |
| 5 | În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul. |
| 6 | Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. |
| 7 | Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. |
| 8 | Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. |
| 9 | Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. |
| 10 | Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. |
| 11 | Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. |
| 12 | Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. |
| 13 | Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. |
| 14 | Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. |
| 15 | Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. |
| 16 | Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; |
| 17 | dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” |
| 18 | Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” |
| 19 | Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. |
| 20 | Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. |
| 21 | Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. |
| 22 | Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. |
| 23 | Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.” |
| 24 | De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. |
| 25 | Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. |
