| 1 | Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. |
| 2 | Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui. |
| 3 | Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. |
| 4 | Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, |
| 5 | a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. |
| 6 | Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. |
| 7 | A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. |
| 8 | Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. |
| 9 | Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. – |
| 10 | Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” |
| 11 | „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? |
| 12 | Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” |
| 13 | Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. |
| 14 | Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” |
| 15 | „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.” |
| 16 | „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. |
| 17 | Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. |
| 18 | Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” |
| 19 | „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. |
| 20 | Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” |
| 21 | „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. |
| 22 | Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei. |
| 23 | Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. |
| 24 | Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” |
| 25 | „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” |
| 26 | Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” |
| 27 | Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?” |
| 28 | Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: |
| 29 | „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” |
| 30 | Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. |
| 31 | În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” |
| 32 | Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” |
| 33 | Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” |
| 34 | Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. |
| 35 | Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş. |
| 36 | Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. |
| 37 | Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.” |
| 38 | Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” |
| 39 | Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” |
| 40 | Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. |
| 41 | Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. |
| 42 | Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” |
| 43 | După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea. |
| 44 | Căci El însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa. |
| 45 | Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic. |
| 46 | Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. |
| 47 | Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte. |
| 48 | Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” |
| 49 | Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” |
| 50 | „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. |
| 51 | Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. |
| 52 | El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” |
| 53 | Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui. |
| 54 | Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea. |
