1 | Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama sa. |
2 | Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele? |
3 | Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi. |
4 | Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; |
5 | ca nu cumva, bând, să uite Legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi. |
6 | Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât; |
7 | ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. – |
8 | Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! |
9 | Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit. |
10 | Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. |
11 | Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. |
12 | Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. |
13 | Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. |
14 | Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. |
15 | Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. |
16 | Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. – |
17 | Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. |
18 | Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. |
19 | Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. |
20 | Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. |
21 | Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. |
22 | Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. |
23 | Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. |
24 | Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. |
25 | Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. |
26 | Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. |
27 | Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. |
28 | Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: |
29 | „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” |
30 | Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. |
31 | Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii. |