| 1 | Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!… |
| 2 | Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare şi coborâţi-vă în Gat la filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?… |
| 3 | Credeţi că ziua nenorocirii este departe şi faceţi să se apropie domnia silniciei. |
| 4 | Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat. |
| 5 | Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. |
| 6 | Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! |
| 7 | De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. |
| 8 | Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi şi Domnul Dumnezeul oştirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov şi-i urăsc palatele; de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.” |
| 9 | Şi dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri. |
| 10 | Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni”…, iar celălalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!” |
| 11 | Căci iată că Domnul porunceşte să se dărâme casa cea mare şi să se facă bucăţi casa cea mică. |
| 12 | Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă şi rodul dreptăţii, în pelin? |
| 13 | Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?” |
| 14 | „De aceea iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oştirilor, un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului până la pârâul pustiului.” |
