| 1 | Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat |
| 2 | şi au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. |
| 3 | Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” |
| 4 | Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!” |
| 5 | Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui! |
| 6 | Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!” |
| 7 | După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia. |
| 8 | Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor care erau cu el şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, |
| 9 | şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-aţi trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre: |
| 10 | „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi în ea şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut! |
| 11 | Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă scot din mâna lui. |
| 12 | Îi voi insufla milă de voi, şi se va îndura de voi şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. |
| 13 | Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru şi dacă veţi zice: „Nu vrem să rămânem în ţara aceasta, |
| 14 | nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pâine, şi acolo vom locui!” – |
| 15 | atunci, ascultaţi cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo, |
| 16 | sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, şi veţi muri acolo. |
| 17 | Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!” |
| 18 | Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a vărsat mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!” |
| 19 | Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: „Nu vă duceţi în Egipt!” – Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. |
| 20 | Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: „Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi vom face!” |
| 21 | Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. |
| 22 | De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!” |
