1 | Iov a luat cuvântul şi a zis: |
2 | „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea! |
3 | Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi? |
4 | Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! |
5 | Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul! |
6 | Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că dumnezeul lor este în pumn. |
7 | Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; |
8 | vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. |
9 | Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? |
10 | El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc. |
11 | Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile? |
12 | La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea. |
13 | La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. |
14 | Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa. |
15 | El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul. |
16 | El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii. |
17 | El ia robi pe sfetnici şi tulbură mintea judecătorilor. |
18 | El dezleagă legătura împăraţilor şi le pune o frânghie în jurul coapselor. |
19 | El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici. |
20 | El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni. |
21 | El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari. |
22 | El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii. |
23 | El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor. |
24 | El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, |
25 | unde bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi. |