| 1 | Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat. |
| 2 | Fierul se scoate din pământ şi piatra se topeşte ca să dea arama. |
| 3 | Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii. |
| 4 | Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti. |
| 5 | Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc, |
| 6 | pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur. |
| 7 | Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, |
| 8 | cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea. |
| 9 | Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină. |
| 10 | Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele. |
| 11 | Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns. |
| 12 | Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii? |
| 13 | Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii. |
| 14 | Adâncul zice: „Nu este în mine”; şi marea zice: „Nu este la mine.” |
| 15 | Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint; |
| 16 | nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. |
| 17 | Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. |
| 18 | Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele. |
| 19 | Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea. |
| 20 | De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii? |
| 21 | Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. |
| 22 | Adâncul şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.” |
| 23 | Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa. |
| 24 | Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri. |
| 25 | Când a rânduit greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor, |
| 26 | când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului, |
| 27 | atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. |
| 28 | Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” |
