| 1 | Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie? |
| 2 | Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca? |
| 3 | Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce? |
| 4 | Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie? |
| 5 | Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele? |
| 6 | Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori? |
| 7 | Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi? |
| 8 | Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti. |
| 9 | Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ! |
| 10 | Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă? |
| 11 | Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. |
| 12 | Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui. |
| 13 | Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? |
| 14 | Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare! |
| 15 | Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; |
| 16 | se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele. |
| 17 | Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi. |
| 18 | Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. |
| 19 | Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea. |
| 20 | Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. |
| 21 | Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări. |
| 22 | Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza. |
| 23 | Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite. |
| 24 | Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. |
| 25 | Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă. |
| 26 | Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic. |
| 27 | Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. |
| 28 | Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el. |
| 29 | Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor. |
| 30 | Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. |
| 31 | Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir. |
| 32 | În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân. |
| 33 | Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic. |
| 34 | Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.” |
