| 1 | În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; |
| 2 | şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.” |
| 3 | Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; |
| 4 | pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.” |
| 5 | Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. |
| 6 | Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod. |
| 7 | De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. |
| 8 | Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” |
| 9 | Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. |
| 10 | Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. |
| 11 | Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa. |
| 12 | Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus. |
| 13 | Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. |
| 14 | Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. |
| 15 | Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” |
| 16 | „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” |
| 17 | Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” |
| 18 | Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.” |
| 19 | Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. |
| 20 | Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri. |
| 21 | Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. |
| 22 | Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor. |
| 23 | După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo. |
| 24 | În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. |
| 25 | Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. |
| 26 | Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. |
| 27 | Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” |
| 28 | „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” |
| 29 | „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. |
| 30 | Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” |
| 31 | Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” |
| 32 | Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. |
| 33 | Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” |
| 34 | După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. |
| 35 | Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii. |
| 36 | Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat. |
