| Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David. |
| 1 | Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele? |
| 2 | Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă. |
| 3 | Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel. |
| 4 | În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai. |
| 5 | Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine. |
| 6 | Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. |
| 7 | Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: |
| 8 | „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” |
| 9 | Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele; |
| 10 | de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. |
| 11 | Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor. |
| 12 | O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară. |
| 13 | Îşi deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâşie şi răcneşte. |
| 14 | Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu. |
| 15 | Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii. |
| 16 | Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: |
| 17 | toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; |
| 18 | îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea. |
| 19 | Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! |
| 20 | Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor! |
| 21 | Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului! |
| 22 | Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. |
| 23 | Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel! |
| 24 | Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. |
| 25 | În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. |
| 26 | Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! |
| 27 | Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. |
| 28 | Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri. |
| 29 | Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa. |
| 30 | O sămânţă de oameni Îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. |
| 31 | Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. |
