| Către mai marele cântăreţilor. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec”. |
| 1 | Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci. |
| 2 | Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! |
| 3 | Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. – (Oprire) |
| 4 | Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare! |
| 5 | De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. – (Oprire) |
| 6 | Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme şi vor râde de el, zicând: |
| 7 | „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari şi se bizuia pe răutatea lui.” |
| 8 | Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci. |
| 9 | Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. |
