| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem! |
| 2 | Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi! |
| 3 | Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi, |
| 4 | ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică. |
| 5 | Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: „Cine ne va vedea?” |
| 6 | Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia! |
| 7 | Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi. |
| 8 | Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap. |
| 9 | Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui! |
| 10 | Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi. |
