| 1 | Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. |
| 2 | Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă de faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba până la Dan, şi spuneţi-mi, ca să ştiu la cât se ridică numărul poporului.” |
| 3 | Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atât! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?” |
| 4 | Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Şi Ioab a plecat şi a străbătut tot Israelul; apoi s-a întors la Ierusalim. |
| 5 | Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia. |
| 6 | Între ei n-a numărat şi pe Levi şi Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urâciune. |
| 7 | Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. |
| 8 | Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” |
| 9 | Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: |
| 10 | „Du-te şi spune lui David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.” |
| 11 | Gad s-a dus la David şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Primeşte: |
| 12 | sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară, şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” |
| 13 | David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” |
| 14 | Domnul a trimis ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel. |
| 15 | Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; şi, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut rău de răul acesta; şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, iebusitul. |
| 16 | David a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrânii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. |
| 17 | Şi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne Dumnezeul meu, mâna Ta să fie, dar, peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu piardă pe poporul Tău!” |
| 18 | Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul. |
| 19 | David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. |
| 20 | Ornan s-a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. |
| 21 | Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi a zărit pe David; apoi a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David, cu faţa la pământ. |
| 22 | David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.” |
| 23 | Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” |
| 24 | Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.” |
| 25 | Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei. |
| 26 | David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii de tot. |
| 27 | Atunci Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vârât iarăşi sabia în teacă. |
| 28 | Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, iebusitul, aducea jertfe acolo. |
| 29 | Dar Locaşul Domnului, făcut de Moise în pustiu, şi altarul arderilor de tot erau atunci pe înălţimea Gabaonului. |
| 30 | David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului. |
