| 1 | „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. |
| 2 | El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. |
| 3 | Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. |
| 4 | El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.” |
| 5 | Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet, celor ce merg pe el. |
| 6 | „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, |
| 7 | să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. |
| 8 | Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor. |
| 9 | Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” – |
| 10 | Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! |
| 11 | Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! |
| 12 | Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!” |
| 13 | Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. – |
| 14 | „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. |
| 15 | Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave, şi iazurile le voi usca. |
| 16 | Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe, în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi. |
| 17 | Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: „Voi sunteţi dumnezeii noştri!” |
| 18 | „Ascultaţi, surzilor; priviţi şi vedeţi, orbilor! |
| 19 | Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului? |
| 20 | Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.” |
| 21 | Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată. |
| 22 | Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: „Dă înapoi!” |
| 23 | Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? |
| 24 | Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel, în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat legea Lui. |
| 25 | De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile, şi n-a înţeles; l-a ars, şi n-a luat seama. |
