| Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David. |
| 1 | Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. |
| 2 | Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine. |
| 3 | Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. |
| 4 | Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. |
| 5 | Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse. |
| 6 | Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel! |
| 7 | Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea. |
| 8 | Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele. |
| 9 | Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. |
| 10 | Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc. |
| 11 | Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc. |
| 12 | Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. |
| 13 | Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău! |
| 14 | Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie! |
| 15 | Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine! |
| 16 | Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine |
| 17 | şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă! |
| 18 | Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei! |
| 19 | Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta. |
| 20 | Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul. |
| 21 | Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet. |
| 22 | Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ! |
| 23 | Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele! |
| 24 | Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă! |
| 25 | Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! |
| 26 | Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine. |
| 27 | Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta! |
| 28 | Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi! |
| 29 | Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! |
| 30 | Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. |
| 31 | Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite! |
| 32 | Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! |
| 33 | Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război. |
| 34 | Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele! |
| 35 | Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire; |
| 36 | sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele. |
