| O cântare a lui Etan, ezrahitul. |
| 1 | Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta. |
| 2 | Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” |
| 3 | „Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul – „iată ce am jurat robului Meu David: |
| 4 | „Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.” (Oprire) |
| 5 | Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor! |
| 6 | Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? |
| 7 | Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui. |
| 8 | Doamne Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. |
| 9 | Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. |
| 10 | Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău. |
| 11 | Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. |
| 12 | Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău. |
| 13 | Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată. |
| 14 | Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale. |
| 15 | Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne! |
| 16 | El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta. |
| 17 | Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră. |
| 18 | Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru. |
| 19 | Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr; |
| 20 | am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. |
| 21 | Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări. |
| 22 | Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa; |
| 23 | ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc. |
| 24 | Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. |
| 25 | Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui, râurile. |
| 26 | El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!” |
| 27 | Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului. |
| 28 | Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit. |
| 29 | Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. |
| 30 | Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele, |
| 31 | dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele, |
| 32 | atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; |
| 33 | dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună; |
| 34 | nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. |
| 35 | Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? |
| 36 | Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; |
| 37 | ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire) |
| 38 | Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău; |
| 39 | ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa. |
| 40 | I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile. |
| 41 | Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui. |
| 42 | Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui, |
| 43 | ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă. |
| 44 | Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie; |
| 45 | i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire) |
| 46 | Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare şi-Ţi va arde mânia ca focul? |
| 47 | Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului. |
| 48 | Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire) |
| 49 | Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? |
| 50 | Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare; |
| 51 | adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău! |
| 52 | Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! |
