| 1 | După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. |
| 2 | O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. |
| 3 | Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. |
| 4 | Paştile, praznicul iudeilor, era aproape. |
| 5 | Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” |
| 6 | Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. |
| 7 | Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” |
| 8 | Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: |
| 9 | „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?” |
| 10 | Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. |
| 11 | Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. |
| 12 | După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” |
| 13 | Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. |
| 14 | Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” |
| 15 | Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. |
| 16 | Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. |
| 17 | S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. |
| 18 | Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. |
| 19 | După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. |
| 20 | Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” |
| 21 | Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. |
| 22 | Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. |
| 23 | A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. |
| 24 | Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. |
| 25 | Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” |
| 26 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. |
| 27 | Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” |
| 28 | Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” |
| 29 | Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” |
| 30 | „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? |
| 31 | Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” |
| 32 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; |
| 33 | căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” |
| 34 | „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” |
| 35 | Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. |
| 36 | Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. |
| 37 | Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: |
| 38 | căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. |
| 39 | Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. |
| 40 | Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” |
| 41 | Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.” |
| 42 | Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?” |
| 43 | Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. |
| 44 | Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 45 | În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. |
| 46 | Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. |
| 47 | Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. |
| 48 | Eu sunt Pâinea vieţii. |
| 49 | Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. |
| 50 | Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. |
| 51 | Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” |
| 52 | La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” |
| 53 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. |
| 54 | Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 55 | Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. |
| 56 | Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. |
| 57 | După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. |
| 58 | Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” |
| 59 | Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. |
| 60 | Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” |
| 61 | Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? |
| 62 | Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… |
| 63 | Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. |
| 64 | Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. |
| 65 | Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” |
| 66 | Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. |
| 67 | Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” |
| 68 | „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. |
| 69 | Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” |
| 70 | Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” |
| 71 | Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. |
