1 | M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. |
2 | Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! |
3 | Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? |
4 | Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? |
5 | Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, |
6 | ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, |
7 | când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? |
8 | Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti! |
9 | Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână? |
10 | Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? |
11 | M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine; |
12 | mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. |
13 | Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: |
14 | că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea. |
15 | Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. |
16 | Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, |
17 | îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. |
18 | Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! |
19 | Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!” |
20 | Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin, |
21 | înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, |
22 | în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!” |