| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit? |
| 3 | Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic? |
| 4 | Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu. |
| 5 | Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. |
| 6 | Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta. |
| 7 | Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? |
| 8 | Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine? |
| 9 | Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi? |
| 10 | Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău. |
| 11 | Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând? … |
| 12 | Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi? |
| 13 | Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea: |
| 14 | „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană? |
| 15 | Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, |
| 16 | cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”? |
| 17 | Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, |
| 18 | ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor, |
| 19 | cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă. |
| 20 | „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit. |
| 21 | Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. |
| 22 | El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă; |
| 23 | aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului. |
| 24 | Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. |
| 25 | Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic |
| 26 | şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. |
| 27 | Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză |
| 28 | şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate. |
| 29 | Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ. |
| 30 | Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. |
| 31 | Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata. |
| 32 | Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. |
| 33 | Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. |
| 34 | Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul. |
| 35 | El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşală.” |
