| 1 | După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. |
| 2 | A luat cuvântul şi a zis: |
| 3 | „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” |
| 4 | Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea! |
| 5 | S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte! |
| 6 | Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! |
| 7 | Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
| 8 | Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul; |
| 9 | să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
| 10 | Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. |
| 11 | De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? |
| 12 | De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? |
| 13 | Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni |
| 14 | cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte, |
| 15 | cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint. |
| 16 | Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! |
| 17 | Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. |
| 18 | Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; |
| 19 | cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său. |
| 20 | Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet, |
| 21 | care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, |
| 22 | care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? – |
| 23 | Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile? |
| 24 | Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. |
| 25 | De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! |
| 26 | N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.” |
