| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? |
| 3 | De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite. |
| 4 | Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau. |
| 5 | Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? |
| 6 | Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta? |
| 7 | Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? |
| 8 | După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! |
| 9 | Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui. |
| 10 | Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi! |
| 11 | Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc. |
| 12 | Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare. |
| 13 | În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, |
| 14 | m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat. |
| 15 | Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul… |
| 16 | Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: |
| 17 | „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? |
| 18 | Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, |
| 19 | cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! |
| 20 | De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei. |
| 21 | Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! |
