| 1 | Iov a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! |
| 3 | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! |
| 4 | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine? |
| 5 | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor; |
| 6 | înaintea Lui Locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş. |
| 7 | El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic. |
| 8 | Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor. |
| 9 | Acoperă faţa scaunului Său de domnie şi Îşi întinde norul peste el. |
| 10 | A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric. |
| 11 | Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la ameninţarea Lui. |
| 12 | Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia. |
| 13 | Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar. |
| 14 | Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?” |
