| O cântare a lui David. |
| 1 | Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. |
| 2 | Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” |
| 3 | Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea. |
| 4 | Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele. |
| 5 | Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. |
| 6 | O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată. |
| 7 | Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. |
| 8 | Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. |
| 9 | De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. |
| 10 | Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. |
| 11 | Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta. |
