| Un psalm al lui David. |
| 1 | La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. |
| 2 | În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine! |
| 3 | Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei. |
| 4 | Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. |
| 5 | Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! |
| 6 | Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice. |
| 7 | Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! |
| 8 | Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. |
| 9 | El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. |
| 10 | Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui. |
| 11 | Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! |
| 12 | Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. |
| 13 | El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara. |
| 14 | Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. |
| 15 | Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ. |
| 16 | Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. |
| 17 | Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! |
| 18 | Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele. |
| 19 | Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei şi cu ce ură mare mă urmăresc. |
| 20 | Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine! |
| 21 | Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine! |
| 22 | Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. |
