| Un psalm al lui David. |
| 1 | Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă. |
| 2 | Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel sfânt. |
| 3 | Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă. |
| 4 | Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine! |
| 5 | Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale! |
| 6 | Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele. |
| 7 | Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele. |
| 8 | Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său. |
| 9 | Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântă moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci. |
