Un psalm al lui David. Spre aducere aminte. |
1 | Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta. |
2 | Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi mâna Ta apasă asupra mea. |
3 | N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. |
4 | Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. |
5 | Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele. |
6 | Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. |
7 | Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. |
8 | Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem. |
9 | Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse. |
10 | Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. |
11 | Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau deoparte. |
12 | Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua urzesc la înşelătorii. |
13 | Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut care nu deschide gura. |
14 | Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns. |
15 | Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule! |
16 | Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!” |
17 | Căci sunt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea. |
18 | Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu. |
19 | Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr. |
20 | Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele. |
21 | Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! |
22 | Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea! |