| Către mai marele cântăreţilor. O cântare. Un psalm. |
| 1 | Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului. |
| 2 | Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre. |
| 3 | Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc. |
| 4 | Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. – (Oprire) |
| 5 | Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor! |
| 6 | El a prefăcut marea în pământ uscat, şi râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El. |
| 7 | El stăpâneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire) |
| 8 | Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui! |
| 9 | El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul. |
| 10 | Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. |
| 11 | Ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse. |
| 12 | Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug. |
| 13 | De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie, |
| 14 | juruinţe care mi-au ieşit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare. |
| 15 | Îţi voi aduce oi grase ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. – (Oprire) |
| 16 | Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu. |
| 17 | Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea. |
| 18 | Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. |
| 19 | Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. |
| 20 | Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui! |
