| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. O cântare. |
| 1 | Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute. |
| 2 | Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine. |
| 3 | Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre. |
| 4 | Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău. |
| 5 | În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării! |
| 6 | El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere. |
| 7 | El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor. |
| 8 | Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat. |
| 9 | Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: |
| 10 | îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. |
| 11 | Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul. |
| 12 | Câmpiile pustiului sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie. |
| 13 | Păşunile se acoperă de oi, şi văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie şi cântă. |
