| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. O cântare. |
| 1 | Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi potrivnicii Lui fug dinaintea feţei Lui. |
| 2 | Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. |
| 3 | Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu şi nu mai pot de veselie. |
| 4 | Cântaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui! |
| 5 | El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt. |
| 6 | Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi; numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate. |
| 7 | Dumnezeule, când ai ieşit Tu în fruntea poporului şi când mergeai în pustiu – (Oprire) |
| 8 | s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. |
| 9 | Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta sleită de puteri. |
| 10 | Poporul Tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei nenorociţi. |
| 11 | Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire: – |
| 12 | împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămâne acasă împarte prada. |
| 13 | Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt de un galben auriu. – |
| 14 | Când a împrăştiat Cel atotputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon. |
| 15 | Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, munţii Basanului, |
| 16 | pentru ce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci. |
| 17 | Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în Locaşul Său cel Sfânt. |
| 18 | Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lângă Domnul Dumnezeu. |
| 19 | Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră. – (Oprire) |
| 20 | Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte. |
| 21 | Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat. |
| 22 | Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării, |
| 23 | ca să-ţi cufunzi piciorul în sânge, şi limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.” |
| 24 | Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în Locaşul cel Sfânt. |
| 25 | În frunte merg cântăreţii, apoi cei ce cântă din instrumente, în mijlocul fetelor care sună din timpane. |
| 26 | Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi din Israel! |
| 27 | Iată tânărul Beniamin, care stăpâneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali. |
| 28 | Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău. |
| 29 | Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim. |
| 30 | Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată! |
| 31 | Cei mari vin din Egipt; Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu. |
| 32 | Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul! – (Oprire) |
| 33 | Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic! |
| 34 | Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel şi a cărui putere este în ceruri. |
| 35 | Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din Locaşul Tău cel Sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvântat să fie Dumnezeu! |
