1 | Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele! |
2 | Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii. |
3 | Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat: |
4 | Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă. |
5 | Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata! |
6 | Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi. |
7 | Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi. |
8 | Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale: |
9 | „Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine. |
10 | Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui; |
11 | îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.” |
12 | Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul. |
13 | Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? |
14 | Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. |
15 | El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. |
16 | Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, |
17 | ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie, |
18 | ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei. |
19 | Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele. |
20 | Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese. |
21 | Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale; |
22 | sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii. |
23 | Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, |
24 | Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!” |
25 | Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui. |
26 | Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia. |
27 | Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele; |
28 | Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!” |
29 | Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, |
30 | ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii. |
31 | Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi! |
32 | Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate. |
33 | Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.” |