| 1 | Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – |
| 2 | Ca un crin în mijlocul spinilor aşa este iubita mea între fete. – |
| 3 | Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. |
| 4 | El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. |
| 5 | Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. |
| 6 | Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! – |
| 7 | Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! – |
| 8 | Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri. |
| 9 | Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele. |
| 10 | Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! |
| 11 | Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. |
| 12 | Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. |
| 13 | Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! |
| 14 | Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.” |
| 15 | Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. |
| 16 | Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini. |
| 17 | Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart. |
