| Un psalm. O cântare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David. |
| 1 | Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. |
| 2 | Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat. |
| 3 | Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă. |
| 4 | Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt! |
| 5 | Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia. |
| 6 | Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” |
| 7 | Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare… dar Ţi-ai ascuns faţa, şi m-am tulburat. |
| 8 | Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului, zicând: |
| 9 | „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă cobori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? |
| 10 | Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!” |
| 11 | Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, |
| 12 | pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda! |
