| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! |
| 2 | Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! |
| 3 | Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. |
| 4 | Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti ocrotitorul meu! |
| 5 | În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat! |
| 6 | Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul. |
| 7 | Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu |
| 8 | şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg. |
| 9 | Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare; |
| 10 | mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele! |
| 11 | Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine. |
| 12 | Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat. |
| 13 | Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa. |
| 14 | Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” |
| 15 | Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei! |
| 16 | Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! |
| 17 | Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se coboare muţi în Locuinţa morţilor! |
| 18 | Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit! |
| 19 | O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! |
| 20 | Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc. |
| 21 | Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită. |
| 22 | În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine. |
| 23 | Iubiţi, dar, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri. |
| 24 | Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul! |
